Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin
dificultăți de comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente
repetitive. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de
tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor
autismului/autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare.
Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi
rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice.
Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane, contact
și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse.
Cauzele
specifice sunt încă necunoscute. Răspândirea afecțiunii cognitive este cam de 6
la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți
decât la fete. Autismul este
prezent încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți.
Printre factorii de risc din timpul sarcinii sunt anumite infecții, precum rubeola,
toxine precum acidul valproic, alcoolul, cocaina,
pesticidele
și poluarea aerului, restricționarea creșterii
intrauterine și bolile autoimune. Sunt controverse legate de
alte cauze de mediu presupuse; de exemplu, ipoteza vaccinului, care a fost
infirmată. Autismul afectează procesarea informației din creier prin alterarea
conexiunilor și organizării neuronilor și ale sinapselor
acestora. Cum aceasta are loc nu este bine înțeles.
În DSM-5, autismul și formele
mai puțin severe ale condiției, inclusiv sindromul Asperger și tulburarea pervazivă de
dezvoltare nespecificată (PDD-NOS), au fost combitate în diagnosticul de tulburare de
spectru autist (ASD).
Intervențiile comportamentale timpurii sau terapia prin vorbire îi pot ajuta
pe copiii autism să obțină abilități de grijă față de sine, sociale și de
comunicare. Deși nu există un leac cunoscut, au fost cazuri în care copiii s-au
recuperat.